Puteți spune că denumirea oferită de ”Copacul limbilor” este clickbait, însă argumentul oferit în Forbes de Pascal-Emmanuel Gobry este unul intrigant, mai ales că acesta a susține că franceza este ”limba viitorului”, dintre toate limbile pământului.

Pascal-Emmanuel Gobry: ”Franceza nu este cea mai vorbită limbă și nici nu va fi pentru multă vreme de acum înainte, însă crește rapid și cunoaște creșteri rapide în mai multe zone din lume, mai ales în Africa Subsahariană. Ultima estimare este că limba franceză va fi vorbită de 750 de milioane de oameni până în 2050. Un studiu «sugearează chiar că, până atunci, limba franceză va fi cea mai vorbită limbă din lume, fiind peste engleză sau chiar mandarină.»”.

Nu știu ce părere ai tu, însă, personal, nu am crezut niciodată în existența unui viitor care să nu aibă un trecut care să fi lăsat urme memorabile. Iar limba francezp are unul, bineînțeles, și o lungă istorie.

”Atunci când lingviștii vorbesc despre relația istorică dintre limbi folosesc metafora copacului. O sursă veche (spre exemplu oentru limbile indo-europene) au reprezentat-o diferitele ramuri (de ex: romane, germanice), care la rândul lor au subramuri (germana de vest, germana de nord), care s-au transformat în limbi specifice (suedeza, daneza, norvegiana)”, a scris Arika Okrent într-un material publicat pe mentalfloss.com, potrivit openculture.com.

Minna Sundberg a dus această metaforă a copacului la un extrem luxos încântător, urmărind cu limbile indo-europene s-au împărțit în varietate limbilor moderne de azi, înclusiv hindi, portugheză, rusă și italiană – și, desigur, Limba Viitorului. Dimensiunile acestor ramuri și sub-ramuri reprezintă numărul vorbitorilor fiecărei limbi în diferite perioade: aprecierea pentru engleză și spaniolă s-a răspândit în clusterele vegetative, în timp ce alte limbi, precum suedeza, germana sau punjabi, au căpătat o dominanță locală, dezvoltând ramuri regionale.