Adelle Purdham, profesor de limba franceză, a împărtășit lumii întregi povestea fiicei sale, ce suferă de sindromul Down.

Iată povestea detaliată prezentată de Adelle Purdham, prezentată de mămică pe yahoo.com:

”În calitate de profesor de franceză, vreau să liniștesc părinții anxioși care doresc să-și înscrie copiii la un curs de limbi străine, spunându-le că nu au de ce să-și facă griji. Oricine poate învăța o a doua limbă străină. Excepție poate în cazul unor copii ce prezintă întârziere în vorbire. În prezent, consider că această idee este mult depășită și că mulți profesori descurajează familiile elevilor care prezintă anumite dificultăți de urmare a unui program de imersiune în limba franceză, refuzând efectiv elevii și făcând ca acest proces să devină unul simbol al elitei care ”îi poate face față”.

Eu, personal, am fost un elev care a urmat un program de imersiune în limba franceză. Am studiat limba franceză în timpul universității și am trăit și muncit într-un oraș franțuzesc, astfel încât m-am ”scufundat” cu totul în limba franceză – moment în care am devenit și profesor de franceză. Atunci când călătoresc, am norocul să pot vorbi cu locuitorii vorbitori de franceză și să leg prietenii cu vorbitorii din întreaga lume. Faptul că vorbesc limba franceză m-a ajutat să obțin și job-ul de profesor de limba franceză, într-o piață extrem de competitivă. Cum niciunul dintre părinții mei nu vorbea franceza, așa că iubirea pentru limbile străine am deprins-o încă din anii primari de școală, ceea ce m-a condus la bilingvism. Am vrut să împărtășesc oportunitatea și deschiderea pentru limba franceză cu copiii mei, care urmau să vină într-o zi. Îmi imaginam cum îi voi înscrie la un program intensiv de limba franceză, pe care să-l urmeze la fel ca mama și tatăl lor, și cum vor deveni bilingvi.

Câțiva ani mai târziu, a venit pe lume primul meu copil. O fetiță superbă, care se potrivea perfect cu planurile mele pentru ea. La un an de la nașterea ei, am rămas însărcinată din nou, însă de data aceasta urma să am o fetiță cu sindromul Down. Asta nu făcea parte din plan!

Vă mai amintiți cugetarea mea: ”Învățarea unei a doua limbi este pentru toată lumea, cu excepția poate a copiilor cu întârziere de vorbire”? Apoi am avut un copil care s-a născut cu întârziere de limbaj și asta a schimbat lucrurile pentru mine.

În timp ce eram încă însărcinată, primul meu gând, care pare acum atât de primitiv și neinformat, am început să citesc din nou despre asta și am aflat că fiica mea va trebui să meargă la o școală diferită, unde mergeau numai copii cu sindrom Down.

”Poate că o să predau franceza copiilor cu sindrom Down”, m-am gândit.

Nici măcar ca și profesor nu am realizat că incluziunea totală era nu numai o opțiune, ci cea mai bună alegere pentru orice copil, la fel ca și susținerea totală din partea profesorilor și a tuturor celor din jur.

Elyse a crescut, am înscris-o la o grădiniță și atunci am descoperit ceea ce era mai bine pentru ea. Am văzut modul de abordare al mai multor școli, în care mediul era unul primitor și iubitor. Am știut că am găsit o a doua casă pentru ea atunci când directorul mi-a spus: ”avem scaune mai mici pe care le vom aduce ca să o ajute să se acomodeze”. Profesorii mi-au înțeles nevoile pe care le aveam pentru educația ei. La vârsta de 3 ani, Elyse știa toate literele alfabetului, însă a trebuit să învăț să-mi ajustez așteptările la un nivel mai înalt.

Când Elyse a ajuns la grădiniță, mi-am făcut bine temele. În cadrul comunității noastre aveam două variante de școli în care se învăța limba franceză. Da, ea trebuia să meargă la o școală unde să poată învăța limba franceză ca a doua limbă. Cum aș fi putut să nu iau asta în considerare pentru ea? Nu merita aceleași oportunități ca și sora ei mai mare?

În final, decizia a fost simplă. Am ales școala corectă – atunci când ai de unde alege – și nu ajungi la mâna comunității. Am vizitat școala publică A, unde am întrebat de suportul pe care îl pot oferi fiicei noastre cu sindrom Down pentru urmarea unui program de limba franceză. ”Asta e o bună întrebare!”, a fost răspunsul perplex pe care l-am primit. Apoi, am mers la școala publică B, unde mi s-a spus că va beneficia de suport 100%. Aceștia erau pregătiți pentru nevoile ei. Întrucât nevoile ei au fost prioritare, am știut de la început că va avea nevoie de susținere suplimentară și ajutor suplimentar pentru a putea face față provocărilor și pentru a deprinde noile abilități. Școala B era o școală cu predare în limba franceză ca primă limbă, destinată în special vorbitorilor nativi, lucru care înseamnă că fiica mea învață și își petrece întreaga zi de școală vorbind limba franceză. Raționamentul după care m-am ghidat atunci când am ales o școală în care prima limbă era franceză a fost că trebuie să învețe această limbă – lucru care nu a fost ușor, ceea ce însemna că o va diferenția de restul grupului și că profesorii trebuiau să o scoată din acel con de umbră, să lucreze cu ea, puteam reevalua oricând situația și o puteam muta oricând la o altă școală dacă ar fi fost nevoie.

Aș vrea să retrag cuvintele spuse înainte cu câțiva ani părinților anxioși care mă întrebau dacă cred că învățarea unei a doua limbi este potrivită pentru copiii lor. Acum pot vorbi din experiență.

Faptul că fiica mea are unele întârzieri de vorbire atât în limba franceză, cât și în engleză, asta nu schimbă lucrurile cu nimic: este capabilă, extrem de capabilă să învețe o a doua limbă. Poate că are nevoie de mai mult timp. Are nevoie de sprijin. Dar asta nu înseamnă și nu ar trebui să însemne niciodată că ar trebui să excludem oportunitatea unui copil de a-și atinge scopul și de a avea abilitatea de a relaționa cu oamenii din jur.

Prin crearea programelor de elită și excluderea unor elevi este o abordare greșită. Ceea ce ar trebui să facem ar fi să găsim modalități noi de învățare, potrivite nevoilor elevilor.

Pentru toamna acestui an avem plănuite multe călătorii și abia aștept ca fiica mea să aibă ocazia de a vorbi cu călătorii în limba franceză. Poate că vocabularul Elysei este limitat și abilitatea ei de a vorbi puțin întârziată, însă învață a doua limbă zi de zi, înțelege atât de multe lucruri și sunt mândră să fiu mama ei”.