Mihail Gane, alias Miguel, s-a făcut remarcat în Spania, fiind cel mai bine vândut poet român din această perioadă, în întreaga lume. A reușit să atingă cifre impresionante, cele două volume ale sale de poezii înregistrând vânzărie de 60.000 de exemplare.
A plecat din România pe când avea numai 9 ani, împreună cu părinții, și a început să scrie poezie la vârsta de 13 ani, odată cu învățarea limbii spaniole.
Originar din Lerești, județul Argeș, Mihai Gane a reușit să se adapteze perfect la viața și cultura spaniolă, mărturisind că după 16 ani de trăit în Spania a ajuns să gândească în spaniolă, deși simte că încă mai sunt subtilități care-i ”scapă”.
L-am provocat pe Mihai să ne acorde un interviu în care ne-a vorbit cu sinceritate despre cele două mari iubiri ale sale: poezia și România.
Mihai Gane: Îmi este indiferent. Cred că deja am două identități, în funcție de numele ales. Ideal ar fi Mihai, dar Miguel este numele care a stat cu mine atâția ani. In buletin scrie că sunt roman, dar sincer mă simt din multe locuri. În momentul de față, naționalitatea nu e ceva care mă îngrijorează. Mihai este un imigrant, un scriitor, un poet – uneori -, un tip simplu care bea o bere în parc. Pentru moment, este suficient ca lumea de acasă să știe că exist. Sper să mi se publice cărțile și să le pot povesti mai multe.
Mihai Gane: Da, exact. Sincer, a fost greu. Era ca si cum aș fi intrat într-o altă lume. Totul era diferit, de la jocuri până la limbă. A trebuit să încep un proces de adaptare pe parcursul căruia am trecut prin multe: de la rasism, la excludere. Dar pot spune că familia mea a avut noroc, că eu am avut noroc. Majoritatea persoanelor de lângă mine au fost bune și m-au ajutat. Încet-încet, am reușit să mă integrez în viața lor și au început să mă vadă ca pe un prieten.
Mihai Gane: Nu, nu cunoșteam limba. Am fost o familie normală de imigranți ce căutau un viitor mai bun. Eu, personal, nu știam mai nimic despre Spania. Auzisem de Real Madrid și de Barcelona. Cunoșteam jucători și cam atâta. Visam să văd Santiago Bernabeu într-o zi. Adaptarea a fost un proces complicat și lung. Cred că și în ziua de azi mă adaptez pentru că nu am noțiunile de bază pe care le are o persoană născută aici. Totuși, o mare parte din copilăria mea a fost în Romania. Se spune că în anii aceia este perioada în care învățăm cele mai multe lucruri. Eu încă mai trebuie să recuperez din acei 9 ani.
Mihai Gane: Sincer, nu știu care este diferența. Nici nu știu dacă există o diferență. Scriu în spaniolă pentru că gândesc în spaniolă, dar îmi place foarte mult cum sună româna când recit câte un poem. Cred că avem o limbă frumoasă, cu anumite cuvinte speciale. Câteodată văd româna ca pe o împușcătură și spaniola ca pe un pistol.
Mihai Gane: Da, cred că am o mică tendință să scriu despre trecut. Dar, momentan, scriu și poezie socială, ceea ce se relaționează direct cu prezentul. Persoanelor despre care am scris le pot spune că le sunt foarte recunoscător și că le mulțumesc că m-au ajutat să construiesc un bărbat, un om, o ființă mult mai bună decât dacă o făceam singur. Și, din motivul acesta, nu o să le uit niciodată.
Mihai Gane: Este foarte important să scrii despre ceea ce trăiești. Și să o faci fără să te gândești că o să te citească cineva. A scrie este o pasiune ce te va însoți toată viața. Cred că de asta e important să fim conștienți că recunoașterea nu te face autor. Nu-i nimic dacă nu te citește nimeni. Nu trebuie sa te frustrezi.
Pe de altă parte, cred că este foarte important să devorezi cărți. Și, în același timp, cred că este necesar să ai un mediu (Facebook, Instagram…) în care să îți poți posta poeziile. Pe mine asta m-a ajutat foarte mult.
Mihai Gane: Da, vorbesc limba română în fiecare zi. Am fost acasă, la Lerești, în luna august. Mereu vin și stau acolo aproape toată vara. Acum îmi aduc și mulți prieteni cu mine. S-au îndrăgostit.
Mihai Gane: Îmi este dor să trăiesc țara. Avem un loc plin de literatură, plin de viață și nu ne dăm seama. Mi-ar plăcea să stau acasă timp de un an și să simt toate lucrurile pe care le-am simțit vreodată. Unul dintre micile mele visuri este să pot veni cândva și să lucrez pentru a promova cultura de acasă, în mod special literatura.
Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.
Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide