Profesia de traducător nu este deloc una ușoară, profesioniștii ce activează în acest domeniu fiind nevoiți să se confrunte zilnic cu fel de fel de probleme, pentru rezolvarea cărora se văd nevoiți să apeleze la implementarea strategiilor potrivite pentru realizarea unei traduceri cât mai exacte din limba sursă în limba țintă.

Clasificarea tipului de probleme întâlnite în traduceri este modelul propus de Christiane North, care identifică patru tipuri de probleme: pragmaice, culturale, lingvistice și textuale.

Procesul de traduceri poate fi împărțit în două categorii:

a. direct (fără discrepanțe de structură, care împrumută direct calculii de traducere literală)

b. indirect (cu dicrepanțe de structură sintactică, semantică și enunțiativă, care implică restructurare gramaticală, semantică și enunțiativă)Problemele de traducere specifice textului sursă – analiza problemelor de traducere a textului sursă începe cu un brief teoretic, o privire de ansamblu asupra fiecărui tip de problemă de traducere. Această contextualizare a clasificării tipului de probleme de traducere ne permite să definim atât teoretic, cât și practic nivelul diferitelor probleme și să ne raportăm la ele în funcție de calitatea traducerii

1.Problemele lingvistice – în același timp, vom avea în vedere analiza problemelor lingvistice de traducere, care se împart în următoarele categorii:

a. problemele terminologice – ne vom concentra atenția asupra problemelor de traducere în ceea ce privește transformarea termenilor din limba țintă în limba sursă.

De exemplu:

Engleză: “Friendship is no less supportive for being expressed via cyberspace.”

Română: „Prietenia nu e exprimată mai puţin atunci când e transpusă prin spațiul virtual.”

Pentru traducerea din limba engleză a termenului ”cyberspace” s-a apelat la traducerea acestuia drept ”spațiu virtual”, ca cea mai potrivită formă.

b. problemele lexicale – în ceea ce privește identificarea problemelor de traducere care au la bază cunoștințe ce țin de construcția formelor lingvistice: compunerea termenilor (cuvintele compuse, locuțiunile verbale, expresiile, proverbele), abrevierile (elipsa, trunchierea, inițialele) și cuvintele împrumutate.

De exemplu:

Engleză: “Consecutive translation (in terms of work organisation) means that several translators translate batches of the same job in successive time intervals.”

Română: “Interpretarea consecutivă (cu privire la organizarea muncii) presupune că traducătorii să traducă fragmente, care fac parte din cadrul aceluiaşi text, organizate prin decalaje succesive.”

Termenul ”decalaj” a fost tradus în română cuvânt cu cuvânt al unui termen franțuzesc, apelându-se la metoda numită ”împrumut”, pentru realizarea unei traduceri cât mai fidele.

2. Problemele stilistice – sunt legate de expresiile din limba țintă, semnificația la modul figurativ.

De exemplu:

Engleză: “Words of praise from a satisfied client will rapidly help to enhance a translator’s reputation and have a snowball effect.”

Română: „Reputaţia traducătorului creşte ca printr-un efect de „bulgăre de zăpadă” întrucât fiecare client satisfăcut îi asigură publicitate prin laudele sale.”

Expresia care ridică probleme în acest fragment este ”snowballing”, care a fost tradus în limba română ”bulgăre de zăpadă” => amplificarea unui eveniment/fenomen.

3.Problemele culturale – se referă la diferențele dintre două culturi. Mesajul implică, din partea celui care-l primește, idendificarea și decodarea informațiilor cu caracter socio-cultural din toate punctele de vedere. Diferențele sunt întâlnite în text sub denumirea de elemente culturale sau referințe culturale.

4. Problemele textului (coerența și coeziunea textului) – acestea presupun înțelegerea textului sursă prin compararea caracteristicilor intra-textuale și extra-textuale, înclusiv elementele de coerență și coeziune.

Coerența textului este corelată în mod direct cu înțelegearea acestuia, ceea ce înseamnă că propozițiile ar trebui compună un mesaj logic, clar și ușor de înțeles.

5.Problemele pragmatice – acestea au legătură cu chestiunile legate sursa textului sursă/țintă, de modul de transmitere a mesajului textului sursă/textului țintă, de motivația textului sursă/țintă (care de obicei nu coincide), funcția textului targhet/sursă.