Octav Craiu a plecat din România la 19 ani și a muncit din greu să-și facă un nume printre străini. Acum, după aproape 14 ani, se mândrește cu propria afacere și cu recunoașterea muncii sale în întreaga Spanie. A muncit ca salvamar la o piscină, bucătar în restaurantele unor hoteluri, chef bucătar și lista continuă.

”Când am venit prima dată în Spania, am venit să lucrez ca salvamar la o piscină. Am făcut un curs de salvamar în România, m-am format acolo, m-am pregătit ca să vin aici. Aveam cam 19-20 de ani. Da, am plecat ca să muncesc și să trăiesc alte experiențe. Pe atunci, era furia aia, că toată lumea voia să plece din România.

Eu am prins un contract, am venit aici, am rămas o perioadă mult mai lungă de timp decât aș fi dorit pentru că inițial am zis că vin pentru o vară. După aia, am zis că mai stau un an și după aia au trecut 14 ani. Aproape…”, ne-a declarat Octav Craiu.

Se mândrește cu deschiderea și coordonarea unor restaurante de renume din Madrid, în care s-a investit și peste 1 milion de euro: ”A fost unul dintre proiectele cele mai luxoase pe care le-am făcut. Am avut foarte mare succes, a fost una dintre cele mai bune inaugurări. Au apărut recenzii în reviste: ”Cel mai bun restaurant”. Asta a fost premiat. Atunci am început să cresc ca bucătar. Evenimentul acesta a fost foarte mediatizat”.

În prezent, are propriul restaurant într-o piață din Madrid, unde gătește personal: ”Mi-am deschis un stand cu mâncare. Gătesc acolo, te uiți cum îți fac mâncare. Pot să gătesc pentru 20 de persoane și e o experiență nouă.

Eu fac mâncare în funcție de anotimp și de produs. Când e primăvară, folosesc foarte mult verde. Când e vară, folosesc ce e vara. Mă folosesc de anotimp, pentru că mâncarea asta trebuie să o combini între preț-calitate. Spre exemplu, iarna pepenele e scump. În general, fac mâncare… mediteraneeană. E una dintre cele mai bune din lume și mai sănătoasă”.

A învățat spaniola de la copii

Octav susține că s-a acomodat ușor la limba și cultura spaniolă. Acesta ne-a dezvăluit trucul care l-a ajutat să învețe rapid limba, deși atunci când a plecat din țară nu avea decât ceva noțiuni de bază.

”M-am acomodat destul de bine, cred, pentru că venim din aceeași rădăcină de limbă. Cred că în 2 ani aveam un vocabular destul de amplu.

Am învățat puțin înainte să plec din România, dar chestii minore. Baza: ”Bună”, ”Mă numesc”… Foarte puțin.

Când am ajuns acolo, eu dădeam lecții de înot la copii și ei m-au ajutat foarte mult să învăț pentru că aveau 3-4-5 ani și ei învățau să vorbească și atunci învățam și eu cu ei.

Îți ia cam 3-4 luni până când începi să prinzi, după aia începi să vorbești mai bine. Copiii te ajută foarte mult să înveți să vorbești pentru că nu au un vocabular foarte extins, folosesc puține cuvinte. Cam așa am învățat eu spaniolă.

Contează foarte mult cât de atent ești la modul în care vorbesc cei de lângă tine. Cât de repede te gândești să vorbești”, ne-a povestit Octav.

Chiar dacă au trecut aproape 14 ani de când locuiește în Spania, Octav mărturisește că mai sunt momente când anumite subtilități ale limbii spaniole îl fac să intre în vizorul prietenilor: ”Problemele mele au fost mai mult cu conjugarea și cu timpurile. Sunt anumite lucruri care durează până le asimilezi, pentru că gramatica noastră e diferită și suntem învățați să gândim în limba noastră. Tot timpul mă corectează prietenii. Da, mai sunt momente în care spui anumite cuvinte diferit sau folosești timpurile diferit. Dar din ce în ce mai puțin”.

Ne-a mărturisit că nu i-ar plăcea ca într-o zi să ajungă să uite limba română, iar pentru asta profită de orice moment pentru a o folosi: ”Pierzi… pierzi din limba ta. Nu o folosești foarte mult și un lucru pe care nu-l folosești se uită în timp, cu ani, cu ani. Ce nu folosești se uită. Eu încerc să nu uit limba mea. Vorbesc foarte mult cu mama, încerc să vin cât mai mult în România. Când sunt în România, încerc să mă concentrez foarte mult să nu scap cuvinte de aici, să nu amestec o limbă cu alta, să nu vorbesc jumătate în română, jumătate în spaniolă sau chestii de reflex: ”Mulțumesc” sau ”La revedere”, care-ți vin… Nu vreau din principiu, pentru că nu vreau să pierd anumite lucruri”.

”Dacă aș avea un copil, l-aș învăța totul. Aș vrea să învețe despre România”, a completat Octav.

Mesaj pentru romani: ”Aici nu sunt câini cu colaci în coadă”

Octav și-a păstrat echidistanța față de realitățile din Spania și România și a precizat că nu vrea să creeze așteptări false, pentru că nimic nu se obține ușor, fără multă muncă.

”Aici nu sunt câini cu colaci în coadă și dacă în România trebuie să depui efort, aici trebuie să depui efort dublu. Pentru că aici nu-i totul bine, aici au și ei defectele lor în societate. Nu sunt perfecți. Și psihologia spaniolilor e destul de grea ca să o înțelegi. E destul de greu să negociezi cu un spaniol, sunt foarte naționaliști. Eu îi înțeleg și particip cu ei: dacă nu ai tu grijă de țara ta, cine să aibă?!”, a declarat Octav.

Deși spune că simte că s-a desprins de actualitatea din România, ne-a oferit pe scurt câteva diferențe dintre cele două țări și motivul pentru care a ales să-și construiască un viitor în Spania și nu în România: ”M-am rupt de realitatea din România. Încerc să fiu la curent cu multe chestii, dar am pierdut contactul. Când văd cum mergem și diferențele pe care le facem între ce fac spaniolii și cum merg lucrurile la noi… Nu merg bine. Nici în Spania nu e totul perfect, dar măcar e stabil cât de cât. Oamenii au un echilibru aici. Adică, pot să-mi deschid o afacere și să am un echilibru în afacerea mea. Dacă-mi vine un control și-mi dă un avertisment, îmi spune: «În timpul ăsta trebuie să pui lucrurile la loc»”.

”Mi-e OK, dar muncesc foarte mult. Am avut un echilibru, nu am furat, nu am amenzi. Am avut o viață liniștită. Cred că dacă faci lucrurile bine, îți merge bine oriunde. Trebuie să ai și mult noroc și să zâmbești în fiecare zi. Lucrurile bune atrag lucruri bune”, a încheiat Octav.

Dacă ajungeți prin Madrid, nu ezitați să-i faceți o vizită lui Octav! Il găsiți zilnic la mini-restaurantul lui, din piața Mercado de Vallehermoso,unde gătește cu bucurie și entuziasm pentru toți cei care-i calcă pragul.