Atât firmele plătitoare de TVA și neplătitoare de TVA, cât și persoanele fizice autorizate, care prestează servicii către clienți din Uniunea Europeană sau din afara acesteia trebuie să cunoască reglementările din punct de vedere al TVA-ului, declarațiile pe care trebuie să le depună și ce verificări pot fi făcute de către organele fiscale.

Conform prevederilor art. 278 alin. (2) din Codul Fiscal, în cazul în care un traducător autorizat plătitor de TVA prestează servicii de traducere către clienți din Uniunea Europeană sau din afara acesteia, operațiunea este una neimpozabilă în România, din punct de vedere al TVA și la beneficiar,  se arată într-un articol publicat de infotva.manager.ro.

Potrivit reglementărilor, prestările de servicii intracomunitare au locul prestării în țara UE unde se află beneficiarul. În baza codului valid de TVA al beneficiarului din UE, factura se emite în regim de scutire de TVA, potrivit prevederilor art. 278 alin. (2) din Codul Fiscal. Pe factură, la rubrica TVA, va fi menționat ”Taxare inversă la beneficiar” sau ”Neimpozabil în România”.

Emiterea unei facturi către o firmă din UE fără TVA se va putea realiza în măsura în care beneficiarul serviciilor va pune la dispoziția PFA-ului detalii cu privire la sediul activității economice, precum și un cod valid de TVA, potrivit razvanpascu.ro.

Pentru serviciile efectuate de companii scutite de la plata TVA către companii din afara UE nu exită obligația înregistrării din punct de vedere al TVA. O companie devine plătitoare de TVA dacă cifra de afaceri cumulată depășește plafonul de 220.000 de lei de-a lungul unui an.

Totodată, pentru tranzacțiile cu furnizori din afara UE, compania nu trebuie să înregistreze în Registrul operatorilor intracomunitari (ROI) și nici să întocmească declarația 390 VIES, potrivit avocatnet.ro.

Legislaţie: art. 310 alin. 1, art. 317 din Normele metodologice ale Codului fiscal.

Conform articolului 155 alin (5) din Codul fiscal, o factură externă poate fi întocmită în orice limbă oficială a statelor membre ale UE, cu mențiunea că, la solicitarea organelor de control, trebuie asigurată traducerea acesteia în limba română. Baza de impozitare poate fi înscrisă în valută, dar suma TVA trebuie înscrisă și în lei, potrivit conteq.ro.

Facturarea în spații non-UE

Dacă prestatorul este din România și beneficiarul este dintr-un spațiu non-UE, se facturează fără TVA, cu mențiunea ”scutit cu drept de deducere”.

Facturile se declară în Declarația recapitulativă 390 până pe data de 25 a lunii următoare emiterii facturilor respective, cu cod P și în decontul de TVA (cod 300) la rd. 3.3.1.