Nouă ni s-a făcut dor de citit. Vouă nu? Și cum niciodată nu știm ce să mai alegem din lunga listă de titluri pe care le avem ”trase pe dreapta”, ne-am gândit că poate și voi întâmpinați aceeași problemă, așa că am realizat o listă cu cele mai citite 15 cărți traduse în ultimii 5 ani.

De la romanul care a câștigat titlul celei de-a 15-a ediții a ”PEN World Voices Festival” la câștigătorul premiului ”PEN World Voices Festival” 2019, iată jos mai lista completă, potrivit vulture.com.

1. ”Severina”, de Rodrigo Rey Rosa tradus din spaniolă de Chris Andrews (Yale University Press, februarie 2014)

Rey Rosa are capacitatea de a explora urmările unei crime și ramificațiile filosofice ale vârstei moderne, însă în aceast roman a optat pentru o altfel de poveste, plină evenimente incitante. Naratorul devine obdesat de numele personajului, o tânără care fura din propria librărie. Autorul interconectează motivele din spatele gestului tinerei cu o serie de evenimente din cadrul povestirii, adevărul și ficțiunea însăși.

2. ”Tram 83”, de Fiston Mwanza Mujila, tradusă din franceză de Roland Glasser (Deep Vellum, septembrie 2015)

Se întâmplă rar ca un roman cu personaje statice să aibă atât de multă acțiune, așa cum este lucrarea acestui autor. Titlul face referire la un club de noapte, localizat într-o zonă arhetipală cunoscută sub numele de ”the City-State”, în care se desfășoară mare parte dintre actiunile cărții – un loc unde eliberarea și opresiunea ating cote îngrijorătoare. Mujila își concentrează atenția asupra a două vechi prietene, Lucien și Requiem, care își văd testată loialitatea de propriile ambiții și de personajele nefaste din jurul lor. Mujila aduce laolaltă povești îngrozitoarea, creionate într-un mod viu și dinamic, rezultatul fiind unul atât antrenant și obsedant.

3. ”One Hundred Shadows”, de Hwang Jungeun – tradusă din limba coreeană de Jung Yewon (Tilted Axis Press, octobmbrie 2016)

Primul roman al autorului sud-coreean este și primul tradus în limba engleză, fiind unul fascinant și suprarealist. Acțiunea este localizată într-un cartier din Seul, cu viitor incert, vorbește despre dilemele universale ale clasei urbane, astfel încât până și cadrul în care se desfășoară totul este unul specific. Dincolo de relațiile ezitante, care se află în centrul puzzele-ului personajelor, se petrec o serie de evenimente misterioase care implică umbre bizare, ce oferă un fel de greutate și densitate subiectului. Aceste proprietăți eterice – atât de convingătoare și de ireale – accentuează starea romanului și contrastează puternic cu tonul, de altfel, realist.

4. ”Things We Lost in the Fire”, de Mariana Enríquez, tradus din spaniolă Megan McDowell (Hogarth, februarie 2017)

Una dintre cele mai bune ( și, sincer, cea mai terifiantă) povestire scurtă scrisă, în America Latină, de către o femeie. Nuvela captivantă scrisă de Mariana Enríquez a fost tradusă în limba engleză anul trecut și reprezintă un caz în acest sens.

Povestea îngrozitoare a grotescului corpului uman – femeie dându-și foc, o fată care-și smulge unghiile din carne (îmi pare rău!), un drogat a cărui poveste merge prost – se întrepătrunde cu traumele societății argentiniene care trebuie să facă față sărăciei, corupției, pieței drogurilor și cu rămășițele unei dictaturi. Cu siguranță este o carte pe care trebuie să o citești cu lumina aprinsă.

5. ”The Twenty Days of Turin”, de Giorgio De Maria, tradus din limba italiană de Ramon Glazov (Liveright, februarie 2017)

A fost nevoie de câțiva zeci de ani pentru acest roman, publicat prima dată în 1977, pentru a fi tradus în limba engleză. Din păcate, cartea lui Giorgio De Maria este despre o conspirație ciudată, guvernare fascistă și figuri relevante chiar și în prezent. La câțiva ani după ce o serie de evenimente îngrozitoare s-au petrecut în Turin, scriitorul a început investigațiile intervievând martori și participanți la evenimente, atrăgând atenția unor forțe sinistre. Evenimentele următoare sunt un amestec visceral și meta-ficțiune, care conduc la o concluzie ce frizează absurdul. Este atât o metaforă puternică a istoriei italiene, cât și un thriller paranoid pentru orice epocă.

6. ”Frontier”, de Can Xue, tradusă din limba chineză de Karen Gernant și Chen Zeping (Open Letter Books, martie 2017)

Xue a fost lăudat și extrem de apreciat de Susan Sontag și Robert Coover pentru îndrăzneala ei lucrării sale, care surprinde lupta identității locului. Acțiunea romanului ”Frontier” este localizată într-un oraș cunoscut sub numele de Pebble Town – prima indiciu că ne aflăm într-o lume mai stilizată decât a noastră. Venirea în oraș a unei tinere pe nume Liujin produce un catalizator pentru multiplele fețe ale locului, care cuprind numeroase filosofii confuze și care ridică întrebări dificile și ciudate. Este de departe una dintre cele mai antrenante ficțiuni, care ne pune simțurile la încercare și ne transpune într-o altă dimensiune pe care nu am mai întâlnit-o niciodată.

7. ”Go, Went, Gone”, de Jenny Erpenbeck, tradusă din limba germană de Susan Bernofsky (New Directions, septembrie 2017)

Ori de câte ori politicul pare să încerce să provoace un tumul psihologic social regăsesc corespondentul perfect în unele romane, ce par să răspundă imediat acestei nevoi. Începând cu criza europeană a refugiaților, în 2015, romanul lui Erpenbeck explorează ceea ce se întâmplă cu viața unui pensionar german atunci când acesta se intersectează refugiați africani. Ceea ce s-ar fi putut termina simplu cu idealismul tribului Kumbaya, se complică, evitând răspunsurile simple și alegând să rămână în spații ciudate, pe fondul unor adevăruri neplăcute. Cât de dispuși suntem să ajutăm un străin?

8. ”Transparent City”, de Ondjaki, tradus din limba portugheză de Stephen Henighan (Biblioasis, mai 2018)

Descrierea detaliată a romanului scriitorului angolez poate părea una intimidantă: personajul romanului are o condiție suprarealistă, fiind plasat într-un cadru strict realist. Structura acestuia este liberă, ocazională, apropiindu-se mai mult de versul liber decât de narațiunea tradițională. Romanul redă povestea de viață a unui om pe nume Odonato, fiind descrisă existența acestuia în orașul haotic. Ondjaki își asumă riscuri care, de fapt, netezesc fluxul. Cu alte cuvinte, scriitorul experimentează fără rezerve, făcând ca povestea să fie una extatică si amărăcioasă. Limbajul scufundă cititorul în mediul romanului, reușind totodată să surprindă și dimensiuni total neașteptate.

9. ”Flights”, de Olga Tokarczuk, tradus din poloneză de Jennifer Croft (Riverhead, august 2018)

Cartea a câștigat premiul ”Man Booker International Prize”, în 2018. Romanul este structurat într-un mod diferit, fapt care face ca acesta să nu fie ușor de clasificat. O parte dintre capitole sunt gragmentate, conectate cu alte secțiuni din carte, unele fiin scurte, punctând anumite aspecte, fără a se mai reaminti apoi de ele. Pe parcursul desfășurării acțiunii, Tokarczuk trece de la perspective intime la perspective profunde și istorice. Această lucrare de ficțiune îndrăzneață este singulară, atât între lucrările literare recente, cât și în lucrarea proprie a autoarei, care explorează diferite stiluri literare în fiecare carte.

10. ”An Untouched House”, de Willem Frederik Hermans, tradusă din olandeză de David Colmer (Archipelago, October 2018)

”Atâta timp cât nu am fost rănit, nimic nu s-a întâmplat. Niciodată nu au mai fost alți oameni în viața mea, niciunde în întreaga lume”. Naratorul anonim din roman este un soldat olandez care a luptat în al Doilea Război Mondial. După ce comandanții regimentului din care făcea parte au ajuns într-un oraș-stațiune, acesta ajunge să lucreze într-o casă și să se dedice total stăpânului acesteia, încercând să uite de război. Problemele încep să apară odată cu venirea ocupanților legali. Romanul este un portret fascinant al unei minți solipsiste, o redare scrupuloasă a eroziunii empatiei umane, în perfectă rezonanță cu realitatea actuală.

11. ”The Hole”, de José Revueltas, tradusă din spaniolă de Amanda Hopkinson și Sophie Hughes (New Directions, October 2018)

Acest roman reprezintă o relatare feroce a tenacității umane și seriozitatea depravării. În această carte spune povestea a trei deținuți și a celor trei femei pe care aceștia le conving că ar putea introduce droguri în închisoare. Toate aceste acțiuni sunt transpuse în paginile romanului prin descrieri detaliate și limbaj vulgar. Un drogat, cu capul înclinat în laterală, pentru a putea privi prin întredeschiderea ușoară a unei uși de celulă este asemănată cu imaginea lui Ioan Botezătorul cu capul pe o farfurie. Un alt fragment din carte prezintă căutarea unei cavități corporale ce devine o ocazie perfectă pentru meditație fenomenologică privind maleabilitatea dorinței. Frazele febrile ale lui Revueltas sunt la fel de concentrate și intense ca oricare alta scrisă de Thomas Bernhard sau Hermann Broch.

12. ”Death Is Hard Work”, de Khaled Khalifa, tradusă din arabă de Leri Price (Farrar, Straus & Giroux, februarie 2019)

Mulți dintre scriitorii sirieni scriu în prezent din exil, însă nu este și cazul lui Khalifa, una dintre cele mai cunoscute figuri literare, care încă trăiește în Damasc.

Acțiunea romanului ”Death Is Hard Work” are loc în zilele noastre, în mijlocul războiului brutal, pe care majoritatea dintre noi îl resimt doar din titlurile din ziar. Povestea romanului este despre trei frați care trebuie să călătorească aproximativ patru ore, de la Damasc, pentru a aduce acasă trupul neînsuflețit al tatălui lor. În mod normal, asta ar fi o treabă simplă, însă în vreme de război nimic nu e simplu. Periculoasa lor călătorie prezintă tabloul psihic al unei familii destrămate căzute psihic și al unei țări spulberate.

13. ”Good Will Come From the Sea”, de Christos Ikonomou, tradusă din limba greacă de Karen Emmerich (Archipelago, martie 2019)

Ce se întâmplă atunci când totul se rezolvă cu bani – bani pe care nu-i ai? Gândește-te la panica care te-ar invada. Nuvela lui Ikonomou descrie viețile grecilor în perioada crizei economice. Personajele romanului său descoperă că sărăcia este un bun ”profesor” – un adevărat revelator al profunzimii sufletești, o oportunitate de descoperire a unei noi identități. În această colecție, unele dintre sunt împovărate de experiențele lor, unele găsind curajul, însă altele pierzându-se cu totul în șirul deziluziilor. Fiecare poveste în parte este una extrem de captivantă, de la prima la ultima.

14. ”Dark Constellations”, de Pola Oloixarac, tradus din limba spaniolă Roy Kesey (Soho Press, aprilie 2019)

Când primul roman al lui Oloixarac, tradus în 2017 sub numele de ”Savage Theories”, a fost clar că autorul argentinian avea ambiții mărețe. Filosofia debutului acestuia a fost descoperirea multidisciplinară, antropologică, o istorie a violenței – așa cum a fost încadrată de dictatura militară a Argentinei. Acum, autorul revine în forță cu ”Dark Constellations”, un roman ambițios, expansiv, erudit, despre exploratorii secolului XIX, hackerii anilor 1980 și cercetătorii din viitorul îndepărtat, care lucrează la un proiect masiv de supraveghere. Toate aceste acțiuni se desfășoară după același tipar: observare, catalogare și controlul experienței umane.

15. ”Käsebier Takes Berlin”, de Gabriele Tergit, tradus din limba germană de Sophie Duvernoy (New York Review Books Classics, July 2019)

Tergit a fost un scriitor al Berlinului anilor ’20, care a reușit să surprindă în operele sale un oraș divizat de hedonism, cabarete, sărăcie abjectă, multiculturalism și lupta escaladată dintre fasciști și comuniști, care urma să definească destinul continentului de zeci de ani. În cele din urmă, romanul de debut al scriitoarei, publicat în 1932, reprezintă o critică mascată a politicii din Weimar. Tergit a fugit de naziști un an mai târziu, iar traducerea romanului în limba engleză i-ar putea aduce recunoașterea pe care o merită.