Pentru a crește calitatea textelor traduse, furnizorii de servicii de traducere cer revizuirea sistematică sau editarea textelor de către un alt traducător. Cu toate astea, trebuie avut în vedere ca persoana care face revizia să fie una competentă, iar procesul de traducere/revizie să fie executat cum se cuvine. Altfel, îmbunătățirea calității pe care ar trebui să o aducă procesul de revizie nu merită timpul în plus, efortul și extra-costurile. Mai important de atât, dacă revizia este slab executată atunci nu doar că reduce calitatea textului, ci chiar îl poate distruge.

Cum obții rezultate perfecte?

S-au scris o mulțime de lucruri despre beneficiile de a verifica traducerea de un alt traducător care să o compare cu textul sursă, o practică ce este cunoscută sub denumirea de revizie sau editare. Cu toate astea, încă mai există persoane care consideră că revizia ar trebui să fie o chestie care să se auto-impună în mod sistematic, indiferent de tipul de document tradus sau de traducător.

Cu siguranță, cele mai multe agenții de traduceri nu se îndoiesc de necesitatea reviziei, dacă e să judecăm după mărturiile de pe site-urile lor: ”Toate traducerile sunt revizuite de un al doilea traducător pentru a ne asigura că vă furnizăm servicii perfecte…” / ”Pentru a asigura calitatea serviciilor, solicităm și părerea unui al doilea traducător” / ”Mulțumită a patru ochi principali, garantăm servicii perfecte, de calitate: un al doilea traducător care verifică munca primului”.

Aceste companii pare că au găsit soluția perfectă care să le asigure creșterea calității: să aibă un traducător de rezervă care să verifice lucrările primului.

Din acest punct de vedere este o dezvoltare interesantă. Pentru aceștia traducerile impun verificarea sistematică a tuturor lucrărilor de către un al doilea traducător. Asta dă de gândit. Arhitecții pot construi clădiri, doctorii pot prescrie medicamente și contabilii pot să gestioneze conturi fără a fi nevoie ca munca lor să fie verificată de alți colegi, dar traducătorii trebuie să fie verificați de altcineva pentru a fi siguri că fac o treabă bună. Și se naște ideea: ceilalți profesioniști pot fi de încredere, dar traducătorii nu. Și mai e ceva: dacă primul traducător nu poate fi capabil să livreze o traducere de calitate, atunci de ce ar trebui să avem încredere că al doilea traducător (revizorul) ar face-o?

Aceste noi tehnici de asigurarea calității nu fac nicio distincție între documente – indiferent de importanța, sensibilitatea, complexitatea sau banalitatea lor – și se aplică tuturor traducătorilor, indiferent de experiența sau competența acestora. Regula reviziei se aplică tuturor traducătorilor și îi pune pe toți în aceeași oală fie că e un traducător cu mulți ani de experiență, expert sau traducător aflat la început de drum. Unii traducători pot vedea revizia ca pe o insultă, deoarece implică două lucruri: ca să se vadă faptul că ar putea să nu știe foarte bine limba sursă a subiectului textului și, în al doilea rând, faptul că pot fi neglijenți și că le-au scăpat anumite lucruri sau că nici măcar nu și-au verificat munca la final.

Când poate fi eficientă revizia pentru asigurarea calității?

Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească revizia pentru ca nu doar să îmbunătățească calitatea, ci să o asigure? Pentru asta trebuie să te asiguri că documentul nu conține greșeli de traducere semnificative și că redă mesajul pentru care a fost conceput. Rolul revizorului este, bineînțeles, esențial. Acesta trebuie să fie expert atât în limba sursă cât și în limba target, să cunoască subiectul și să aibă o experiență solidă în ceea ce privește tehnicile de tradus și tool-urile, să aibă abilități analitice și de scris, să fie conștiincios și să ceară nelămuriri în legătură cu orice nu-i este clar referitor la text.

Cu alte cuvinte, al doilea traducător (revizorul) este cel care trebuie să asigure calitatea lucrării. Doi traducători fără experiență sau mediocri nu pot face cât unul care are cunoștințele și abilitățile necesare. Cu toate astea, standardele europene de asigurarea calității traducerilor, EN 15038, nu impun ca revizorului să aibă mai multe cunoștințe despre subiectul tradus decât traducătorul iniția. De fapt, este bine-cunoscut faptul că revizorul trebuie să aibă o experiență relevantă în domeniul traducerilor. Potrivit ASTM F 2575, un editor nu trebuie să aibă mai multe cunoștințe sau să fie mai calificat decât un traducător care este un simplu ”membru bilingv al echipei de traducători”.

În cazul în care revizorul este cu adevărat capabil să asigure calitatea textului, atunci traducătorul nu trebuie să aibă voie să modifice schimbările făcute asupra textului de acesta.

Trebuie subliniat că se poate întâmpla ca și atunci când revizorul este competent acesta să nu înceapă revizia textului având aceleași cunoștințe despre textul sursă precum traducătorul, doar dacă revizorul nu a citit înainte documentul cu grijă, fapt care e destul de rar deoarece necesită timp și costuri suplimentare.

Pe de altă parte, auto-revizia și revizia par să facă același lucru. Un traducător care-și face auto-revizia este mult mai în temă despre subiectul documentului. Pe scurt, un traducător începe procesul de revizie cu o înțelegere a documentului mai mare decât a revizorului. Este prioritatea traducătorului să se pună în contact cu textul sursă pe care să-l compare cu draft-ul traducerii, să facă conexiuni, să înțeleagă dacă a fost ceva interpretat greșit, să pună laolaltă piesele puzzel-ului, să asigure consistența și să elimine noțiunile redundante.

Auto-revizia este un pas imperios necesar în procesul de traducere și este mai mult decât a verifica dacă lipsește ceva.

Revizorii care revizuiesc textul doar comparând două propoziții una cu cealaltă vor înțelege mai puțin documentul decât traducătorul, în ciuda faptului că ar putea să cunoască subiectul mai bine. Ar trebui să aibă asta în vedere înainte de a se apuca să facă vreo ”corectură”.

Când poate a doua revizie să îmbunătățească calitatea traducerilor

În cazul în care nici traducătorul și nici revizorul acestuia nu dețin cunoștințele sau abilitățile necesare, atunci nici asigurarea sistematică a calității traducerii nu poate fi realizată. Cu toate astea, revizia poate îmbunătăți calitatea traducerii din punctul de vedere al acceptabilității, particularității în cazul în care traducătorul și revizorul se completează unul pe celălalt. Dar sunt mari șanse ca greșelile și ambiguitățile să rămână, iar textul tradus ar putea să nu reușească să îndeplinească rolul pentru care a fost realizat.

În afară de acest caz, revizia cu siguranță reduce posibilitatea livrării unei traduceri proaste, iar rezultatul final poate fi unul destul de bun.

Costul reviziei trebuie calculat în raport cu beneficiile lui. Cu alte cuvinte, orice îmbunătățire pe care o face revizorul, merită. Orice traducere poate fi oricând îmbunătățită într-un fel sau altul – poate fi făcută mai clară, mai concisă sau mai lizibilă. Cu toate astea, cu excepția traducerilor care urmează a fi publicate și al căror stil este foarte important, micile modificări stilistice și trucuri, în general, nu merită costuri adiționale.

Ar trebui reținut și dacă traducătorul și revizorul au nivel asemănător sau diferit de cunoștințe sau alte abilități de revizie care ar duce la îmbunătățirea consistenței textului în cazul în care traducătorul are posibilitatea de a valida modificările făcute de revizor.

Un revizor care tratează textul cu superficialitate poate influența în mod negativ textul, făcându-l inconsistent și redundant. Dacă revizorul nu înțelege textul sau subiectul acestuia la fel de bine ca traducătorul, atunci e mai ”sigur” să lași traducerea literală a textului, chiar dacă e mai greu de înțeles pentru cititor. Și, bineînțeles, dacă revizorul interpretează greșit textul și introduce erori.

Dacă traducerea revizuită nu ajunge înapoi la traducătorul inițial atunci acesta nu are posibilitatea să valideze sau să refuze modificările făcute, iar traducerea ar putea să nu fie îmbunătățită, așa cum spuneam la început.

Așadar, dacă revizorul nu este capabil să asigure calitatea sistematică a traducerii, a doua revizuire a textului este singura care poate aduce consistență traducerii atunci când traducătorul are posibilitatea să revadă toate modificările, să verifice dacă acestea sunt justificate și să le refuze pe cele care nu sunt potrivite. Acesta poate fi un pas în plus în vederea asigurării calității.