Ai nevoie de o traducere și deja te-ai pierdut în termeni și definiții? Una dintre cele mai mari confuzii pentru persoanele din afara acestui domeniu este diferența dintre tipurile de traduceri.

Se întâmplă adesea ca persoanele care ne vin în birou să nu reușească să facă diferența între o traducere autorizată, apostilată sau legalizată. Astfel, ne-am gândit să oferim o privire de ansamblu asupra termenilor.

Care e diferența între traducerea autorizată, traducerea legalizată și traducerea apostilată

1. Traducerea autorizată – este traducerea realizată de un traducător autorizat de Ministerul Justiției. Traducerile simple pot fi transformate în traduceri autorizate doar în cazul în care textul sau documentul în cauză a fost revizuit și verificat de către un traducător autorizat, care, în urma verificării și corectării documentului, îl vizează prin ștampilare și semnare. Astfel, traducătorul autorizat confirmă că traducerea este corectă și prin traducere nu s-a modificat conținutul inițial și/sau schimbat sensul anumitor cuvinte sau fraze.

Traducerile autorizate mai sunt cunoscute și sub numele de traduceri autentificate. Astfel de traduceri sunt necesare în relația cu autoritățile de stat din România. Poate fi vorba de documente, precum un certificat de înmatriculare al unei societăți străine, o scrisoare de bonitate sau poate chiar un document bilingv.

Traducătorii autorizați sunt doar cei recunoscuți de Ministerul Justiției, cărora pe baza unei autorizații de traducere le-a fost recunoscută competența de a efectua traduceri și interpretări într-o anumită limbă.

2. Traducerea legalizată – este o traducere autorizată la care se atașează de către biroul notarului public o încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului în baza unui specimen de semnătură depus. În practică, traducerea legalizată reprezintă certificarea unui notar public asupra autenticității semnăturii traducătorului autorizat și deținerea de către acesta a unei autorizații de traducere recunoscută de Ministerul de Justiție.

Traducerile care au nevoie de legalizare sunt documente precum: contracte de orice fel, documente constitutive ale societăților, certificate de naștere, deces, căsătorie sau diverse adeverințe, documente de transport, facturi, acte încheiate la notar (procuri, declarații etc).

3. Traducerea apostilată – apostila este o ștampilă pătrată, aplicată pe documentele oficiale. Aceasta reprezintă o supralegalizare a unui document, necesară pentru ca acesta să fie recunoscut într-o țară semnatară a Convenției de la Haga. Orice document pe care s-a aplicat apostila Convenției de la Haga este automat recunoscut pentru folosire, fără alte cerințe, în oricare dintre celelalte țări semnatare.

Supralegalizarea (apostilarea) reprezintă procesul prin care Camera Notarilor Publici certifică faptul că notarul public ce a legalizat traducerea se regăsește în Registrul Notarilor Publici. Traducerile apostilate sunt cerute atât în România cât și în afara țării, în funcție de regulile autorităților de stat.