Copiii imigranților, traducători ”de serviciu” pentru părinți! Ce impact are asupra viitorului lor

Copiii imigranților, traducători ”de serviciu” pentru părinți! Ce impact are asupra viitorului lor

Inmaculada García-Sánchez, lingvist și antropolog la Temple University, a realizat un studiu privind copiii folosiți pe post de traducător în comunitățile de imigranți, așa numiții ”Language brokers”. Termenul se referă la copiii care sunt folosiți pentru a negocia tranzacții sau a intermedia conversații între membrii familiilor de imigranți și comunitatea celorlalți adulți, deoarece ei vorbesc limba mai bine decât cei mai în vârstă.

Aceștia sunt folosiți ca interpreți în comunitățile de imigranți și joacă un rol important în tranzacțiile din mediul de afaceri, obligațiile civice, sănătate sau chiar discuțiile părinți-profesor, se arată în studiul publicat de García-Sánchez, potrivit knowablemagazine.org.

În articolul publicat în Annual Review of Anthropology, aceasta vorbește despre ideea pe care majoritatea dintre noi o are despre copii și ajutorul oferit celor de lângă ei. Într-un interviu acordat Knowable, Inmaculada García-Sánchez susține faptul că societatea ar trebui să recunoască faptul că copiii sunt departe de a fi neajutorați și că sunt mult mai grijulii cu membrii familiei lor și cu cei din comunitatea lor în comparație cu ce se crede în realitate.

Mai jos redăm interviul cu Inmaculada García-Sánchez publicat de knowablemagazine.org.

De ce ar trebui să acordăm atât de multă atenție ajutorului pe care copiii îl oferă celor din jurul lor?

Inmaculada García-Sánchez: A acorda ajutor presupune un proces complex, care implică mai mulți membri ai comunității și resurse – e ca o rețea de ajutorare comunitară. În calitate de interpreți, copiii contribuie la buna funcționare a instituțiilor care servesc comunitatea lor: bănci, clinici, agenții guvernamentale. Cu cât înțelegem mai bine rolul copiilor ca și metodă de ajutorare și facilitator al comunității din care fac parte, cu atât mai bine vom înțelege felul în care funcționează grija pentru ceilalți.

Ce ți-a stârnit interesul pentru studierea copiilor ca și traducători?

Inmaculada García-Sánchez: Întotdeauna am fost interesată de comunitățile multilingvistice, care trec prin schimbări lingvistice și culturale rapide. Copiii sunt în topul schimbărilor în comunitățile din care fac parte.

Copiii folosiți ca traducători – nu e nimic nou în asta. În Canada și SUA, există note care atestă faptul că cei mici sunt folosiți pe post de traducători încă din anii 1800, însă a intrat în atenția antropologilor și sociologilor abia începând din anii 1990.

A existat cumva ideea asta cum că cei mici traduc în mod natural, în mare parte imitând adulții. Însă a realizat o traducere presupune un proces foarte complex – conține elemente complexe din punct de vedere lingvistic și emoțional, poate implica gestionarea tuturor punctelor de vedere. Uneori, copiii joacă rolul de agent al unei instituții, spre exemplu atunci când ne referim clinicile de sănătate sau când avem de-a face cu diverse organizații sociale. Nu e un simplu lucru înnăscut!

Traducerea este doar vârful iceberg-ului deoarece asta este partea vizibilă a întregului proces. Copiii își ajută părinții la scrierea mail-urilor sau la verificarea facturilor afacerii familiei.

Cum funcționează jobul de traducător pentru copii?

Inmaculada García-Sánchez: În comunitățile imigranților, nu există niciodată suficienți traducători. Astfel, imigranții își creează propria rețea informală de memebrii care pot face interpretariat, în cadrul căreia copiii joacă un rol central.

În general, începând cu vârsta de 8-9 ani, copiii încep să negocieze, să medieze și să traducă pentru familiile lor, pentru ceilalți adulți din comunitate sau pentru instituțiile cu care aceștia interacționează. Acest lucru se întâmplă și în cazul copiilor care au părinți surdo-muți.

Cum reușesc copiii să facă asta, dacă și ei sunt nou-veniți în țara respectivă?

Inmaculada García-Sánchez: Este rezultatul unei combinații de factori. Gradul de achiziție al unei limbi la copii este mai mare decât în cazul părinților – mai ales că cei mici sunt ”scufundați” în noua limbă la școală. Disponibilitatea copiilor este un alt aspect de subliniat. Există cazuri în care adulții din comunitate sunt nevoiți să aibă și câte 2-3 job-uri sau lucrează în ture și atunci nu au la fel de multă disponibilitate pentru a-și oferi ajutorul cu traducerea.

Nu e o responsabilitate mult prea mare pe umerii copiilor?

Oamenii din întreaga lume recunosc faptul că copiii când sunt mici sunt dependenți și au nevoie de mult ajutor. Însă națiunile vestice din perioada post-industrială au cam întrecut măsura cu asta puțin. Ideea că cei mici sunt ”lipsiți de ajutor” este una modernă, care a luat naștere undeva în preajma Revoluției Industriale, în rândul clasei mijlocii, în familiile nucleare. În realitate, de-a lungul timpului, abilitățile copilului și ceea ce ar trebui să facă sau nu variază în funcție de cultură. Spre exemplu, în generațiile trecute era comun faptul ca frații mai mari sau copiii vecinilor să stea cu copiii mai mici.

În timpurile moderne, copiii sunt centrul universului familiei, fiind crescuți în ideea că nu ar trebui să le fie solicitat ajutorul. Este important, totodată, să subliniem faptul că copilăria a fost normalizată de albii din clasa mijlocie. Oamenii au tendința să creadă că o copilărie ”normală” este sănătoasă și naturală. Acesta este motivul pentru care ajung să eticheteze ca fiind ”nesănătos” orice muncă făcută de copil și ajung să o condamne. Însă copilăria ”normală” din prezent la începutul secolului XX nu era neapărat ceva mai bun, mai sănătos sau ceva care să ducă la copilării mai bune decât ale celorlalți copii.

Care este linia care ar trebui să delimiteze ce ar trebui să facă și ce nu ar trebui să facă un copil?

Inmaculada García-Sánchez: Există o tensiune între vulnerabilitatea copiilor și competențele acestora ca și actori sociali. Ambele sunt extrem de reale. Pentru mine însă este o mare problemă atunci când copiii folosiți ca traducători și experiențele copilăriei sunt patologizate. Într-adevăr, există și situații extreme – când un copil trebuie să asiste la o intervenție medicală făcută părintelui în timpul unei situații de urgență pentru a traduce. În studiile efectuate de mine, am observat că în cele mai mari mize, cele mai stresante situații, pe care adulții recunosc că nu este potrivit ca copiii să joace rolul de traducător pentru a-și ajuta vecinii adulți.

Însă în majoritatea cazurilor, traducătorii copii sunt solicitați în situații obișnuite și cu mize mici. Copiii pot ajuta un adult să comande o pozza sau să completeze un bilet pentru vacanță. Plus că, niciodată copilul nu este lăsat să singur în aceste interacțiuni, ci este vorba mai degrabă de o ”muncă de echipă”, care implică cel puțin doi adulți și copilul. În studiul realizat de mine pe copiii traducători ai imigranților marocani din Spania, am observat că un adult sau un membru al familiei însoțea copilul la doctor și-l ajuta pe parcursul conversației. Fiecare membru al echipei își aduce propria contribuție – copilul stăpânește limba, doctorul cunoștințele medicale și adultul imigrant cunoștințele din vieții reale.

Este tratată traducerea făcută de copiii ca o altă treabă casnică?

Inmaculada García-Sánchez: Da. Au loc multe negocieri în legătură cu asta în familie, la fel ca atunci când îi ceri copilului să tundă gazonul. Unii dintre copii o fac pur și simplu, cu alții trebuie să duci multă muncă de lămurire. Am descoperit pe parcursul studiului meu faptul că părinții se supără dacă cei mici refuză să traducă. Este considerată o contribuție și este văzută ca o mare responsabilitate pentru buna dezvoltare a copilului.

Ce alte efecte pozitive mai are ”language brokering”-ul?

Inmaculada García-Sánchez: Shu-Sha Angie Guan, psiholog de dezvoltare la California State University, Northridge, a realizat un studiu pe prima și a doua generație de studenți imigranți care au lucrat ca traducători în copilărie. Guan a descoperit că studenții care făcuseră mai multe traduceri pentru părinții lor erau mai dezvoltați din punct de vedere al perspectivei trans-culturale și aveau un grad de empatie mai ridicat.

În studiul realizat de mine pe imigranții marocani din Spania, unul dintre lucrurile care m-a surprins a fost faptul că traducerile efectuate de copii sufereau mici modificări pe parcursul procesului de traducere în ceea ce privește stereotipurile rasiale sau reprezentările negative ale culturii marocane. Spre exemplu, în cabinetul unui pediatru, o mamă marocană a spus că și-a plesnit copilul. Traducătorul de 9 ani a tradus că mama și-a admonestat verbal copilul. Copilul a dat o altă interpretare stereotipului negativ care ar fi atras efecte negative asupra comunității. Pentru mine, competența copiilor de a înțelege aceste situații politice este uluitoare.

Ce efecte are asupra vieții de adult faptul că copiii sunt folosiți pe post de traducător de adulți?

Inmaculada García-Sánchez: Nu sunt studii pe termen lung în acest sens, însă pot spune că din copiii pe care i-am intervievat pe parcursul studiului realizat de mine, aceștia au etichetat acest lucru ca fiind ”împlinitor și relaxant”. De asemenea, și-au dezvoltat autonomia, inițiativa și încrederea în ei – care în mod ironic, sunt lucrurile pe care ni le dorim cu toții pentru copiii noștri.

Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.

Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide

Română