Engleza este ”limba franca” și asta este un fapt în întreaga lume, căci multe țări au adoptat folosirea englezei în cadrul limbii lor. Astfel, traducerea englezei a devenit o parte importantă din sistemul acestor limbi și le-a afectat semnificativ comunicarea de zi cu zi.

Spre exemplu, țările din estul Asiei – China, Coreea de Sud, Coreea de Nord și Japonia – au adoptat engleză și au integrat-o în propria limbă, încercând să explice modul în care traducerea le-a afectat identitatea națională și sistemul lingvistiv.

China: Traducerea bazată pe înțelesul literal

Alfabetul chinezesc folosește hieroglife, cu ajutorul cărora este reprezentat înțelesul cuvântului și nu sunetul. În timp ce limbajul hieroglific are avantaje (are capacitatea de a transmite înțelesuri în cuvinte scurte deoarece fiecare caracter simbolizează ceva), sistemul lingvistic chinezesc dă naștere problemelor în era globalizării.

Spre exemplu, G.I. Joe – un serial science-fiction militar de acțiune, bazat pe jucăria Hasbro’s G.I.Joe toy – a fost tradus ”特种部队”, cuvânt ce în mod literal înseamnă ”forță”. Din moment ce caracterele chinezesc nu pot reprezenta sunete și nu există cuvinte exacte pentru traducerea ”G.I. Joe”, în China serialul a fost tradus simplu ”Forțele speciale”. Cu alte cuvinte, asta se întâmplă din cauză că cele mai multe cuvinte din limba engleză sunt traduse în limba chineză bazându-se pe ceea ce înseamnă și nu pe sunete. Chiar dacă serialul G.I. Joe este un film de acțiune despre o echipă de forțe speciale numele acestuia a eșuat, fără a atrage atenția prin pronunția acestor detalii.

În altă ordine de idei, China a ales să traducă substantivele proprii cu caractere care sună similar și care nu au nicio semnificație. Spre exemplu, Coca Cola este tradus “可口可乐” și pronunțat Kěkǒukělè.

Coca Cola este folosit de asemenea ca exemplu și din cauza caracterelor “可口可乐”, care înseamnă ”distracție pentru gură”, care se potrivește de minune produselor Coca Cola. Alte traduceri includ cuvântul hacker, scris “黑客” și pronunțat ”Hēikè”, care înseamnă musafir negru. Hackerii sunt musafiri nepoftiți, așa că și această traducere are sens.

Tocmai unor situații de genul acesta este atestat faptul că traducerea englezei în limba chineză este mai mult o artă decât o știință. Dacă aceste două exemple sunt dintre cele bune, nu putem să ignorăm faptul că sunt multe alte cazuri în care au eșuat lamentabil, când unele companii străine nou intrate pe piața chinezească au dat chix în traducerea brandului lor în chineză. Spre exemplu, atunci când Mercedes Benz a intrat pe piața chinezească numele a fost tradus ‘Bensi, 奔死’ , care insemna ”Grăbește-te să mori”. Din fericire, compania a realizat greșeala extrem de rapid și a rebranduit compania numind-o Benchi, 奔驰, care înseamnă ”Aleargă ușor ca și cum ai zbura”.

Alte pronume precum Trump (特朗普) sau Obama ( 奥巴马) nu au nicio semnificație. Doar sună asemănător: ”Tè lǎng pǔ”, respectiv ”àobāmǎ”.

În concluzie, China trebuie să mai muncească mult până când va reuși să traducă cuvintele englezești, atât ca sunete cât și ca înțeles. Majoritatea cuvintelor englezești traduse în chineză nu sunt comunicabile altor persoane, nici măcar japonezilor sau coreenilor care pot simplu să folosească propria engleză pentru a comunica. Cu toate astea, China se mândrește cu sistemul ei alfabetic care influențează Asia de Est și este un adevăr de netăgăduit faptul că limba chineză este destul de ofertantă atunci când vine vorba despre traducerea cuvintelor englezești și inter-schimbului de idei în această lume globalizată.

Japonia: contopirea a trei sisteme lingvistice

Japonia are trei sisteme lingvistice interconectate îndeaproape: Katakana（かたかな）, Hiragana（ひらがな）și Kanji (漢字).

Hiragana（ひらがな）este alfabetul de bază al limbii japoneze, în timp ce Kanji sunt caracterele chinezești ce completează Hiragana.

Sistemul Katakana este specializat în reprezentarea fonetică a cuvintelor străine, în special a celor din limba engleză.

Limba japoneză este în fapt o combinație a trei sisteme de scris (chinezesc, japonez și englezesc), dovada faptului că limba japoneză a fost puternic înfluențată în trecut de bătrâna Chină și de țările vestice pe durata procesului de modernizare.

Limba japoneză folosește foarte multe cuvinte din silabarul Katakana la baza căruia stau sunetele cuvintelor din limba engleză, însă care diferă foarte mult în pronunția japoneză. Spre exemplul, McDonald’s este pronunțat “マクドナル”, care se citește Makudonarudo. Bere este “ビール”, care se citește ”bīru”, în timp ce cuvântul ”clădire” este “ビル”, care se citește ”biru”. Diferența dintre ”bīru” și ”biru” este că ”bī-”ul de la cuvântul ”bere” este pronunțat lung, în timp ce ”bi-”ul de la cuvântul ”clădire” este pronunțat scurt. Una peste alta, aceste pronunții sunt foarte diferite față de pronunția originală din engleză, așa că vorbitorilor de limba engleză care călătoresc în Japonia le va fi destul de greu să înțeleagă ce înseamnă acestea în limba japoneză, chiar dacă ar avea traducere directă a cuvintelor englezești.

Există o mulțime de motive din cauza cărora japonezii sunt destul de slabi la engleză. Unul dintre motive este acela că companiile japoneze s-au concentrat în special pe piața domestică, neglijând piețele externe. Au pus, de asemenea, mult accent pe comunicarea japoneză și pe talentul candidaților de a se conforma culturii corporațiilor japoneze în detrimentul limbilor străine și a experiențelor internaționale, pe parcursul procesului de recrutare. În prezent, companiile și-au schimbat modul de recrutare, însă aceste modificări încă nu sunt foarte vizibile. Este posibil ca toate astea să fi contribuit la faptul că Japonia este una dintre țările cu cel mai slab nivel de limbă engleză din lume.

Sistemul de scriere Kanji a ajutat la restaurarea Meiji prin eliminarea lacunelor din traducere. Ca parte a moștenirii sale, Japonia a reușit să aibă cel mai bun sistem de traducere, în care orice lucrare de disertație poate fi tradusă în doar câteva zile. În timp ce asta este o binecuvântare, din perspectiva faptului că sistemul școlar japonez și inginerii pierd mai puțin timp din expertiza lor mai degrabă decât din perspectiva faptului că ar învăța engleză. Totodată, Japonia are cei mai puțini vorbitori fluenți de limba engleză din lume.

Un astfel de sistem lingvistic este dovada faptului că în timp ce Japonia a fost pionerul modernizării, fii prima țară asiatică care a devenit prosperă și sănătoasă din punct de vedere economic, a eșuat în a ține pasul cu globalizarea, un fenomen numit Jalapagos – japonezii devin Galapagos, o insulă izolată care s-a dezvoltat pe doar pe baza propriului ecosistem care are la bază teoria evoluției lui Darwin.

În final, e puțin ironic faptul că prima țară asiatică care a avut succes și s-a modernizat, care a făcut parte din țările membre G7, este departe de globalizare. Este, de asemenea, ironic, că țara care atât de multe cuvinte englezești în sistemul ei lingvistic este și țara cu cel mai scăzut nivel de engleză la testele profeionale și de fluență.

Coreea de Sud: Fonetica face ca lucrurile să fie ușoare pentru engleză

Limba coreeană are la bază alfabetul Hangul, care a fost creat sub auspiciul regelui Sejong, în 1446. Înainte de 1446, limbajul scris coreean era bazat pe sistemul de scriere chinezesc care era complet diferit de modul în care se vorbește coreeana. Pentru a reduce această discrepanță, Regele Sejong a creat Hun-Min-Jeong-Eum, care este biblia sistemului de scriere coreean, în timpul Dinastiei Chosun.

Sistemul de scriere coreean este fonetic așa că poate traduce cuvintele străine bazându-se pe sunete. În limba coreeană modernă, cele mai multe traduceri din limba engleză au la bază sunetele și, în ciuda micii diferențe de pronunție, coreenii pot spune simplu că aceste cuvinte coreene-englezești și comunica cu străinii. În lumea globalizată de azi, limba coreeană poate adopta cu ușurință cuvinetele noi create în limba engleză și le pot folosi ca și cum ar face parte din limbajul coreean.

Coreea de Nord: Revoltă împotriva Vestului

Coreea de Nord folosește rar, mai spre deloc, cuvinte englezești. În schimb, folosesc cuvinte pur coreene. Spre exemplu, Coreea de Sud folosește “모자이크” pentru a face referire la mozaic, care se citește simplu mozaic în coreeană. În schimb, Coreea de Nord folosește “쪽무늬그림”, care înseamnă pictură a unor piese cu model – în coreeana pură. În timp ce în Coreea de Nord se folosesc cuvinte în coreeană pură pentru a înlocui cuvinte englezești – despre care se consideră că sunt o reprezentație a influenței rele din partea SUA – sud-coreenilor le-ar lua foarte mult timp să înțeleagă ce au vrut aceștia să spună la început.

Nord-coreenii iubesc coreeana pură, extinzându-se acest efect chiar și asupra cuvintelor chinezești, precum “돌풍, 突風”, care sunt scrise în coreeană “돌풍” și care înseamnă „squall” în engleză și care se traduce “갑작바람” și care în coreeană pură înseamnă ”vânt brusc”.

Exclusivismul nord-coreean și ostilitatea față de țările vestice se reflectă chiar și în sistemul lor lingvistic. Foarte multe cuvinte s-au schimbat începând cu Tăzboiul Civil, din 1950, în primul rând din cauza diferențelor din cuvintele străine. Acesta este motivul din cauza căruia locuitorii din Coreea de Nord și cei din Coreea de Sud au uneori probleme de comunicare.

În concluzie, Japonia și Coreea de Sud folosesc o mulțime de cuvinte englezești ca parte a sistemului lor lingvistic, în timp ce China și Coreea de Nord au adoptat engleza într-o manieră mai atentă. Limbajul chinezesc pare izolat din cauza faptului că chinezii traduc cuvintele străine bazându-se pe semnificația lor nu pe sunete, în timp ce Coreea de Nord nu folosește deloc cuvinte englezești.

Sud-coreenii folosesc în limbajul lor curent cuvinte străine, lucru care face mai ușoară învățarea unei limbi străine și fiind mai aproape de o societate globalizată, în timp ce Japonia rămâne o enigmă.

Limba reflectă într-adevăr identitatea națională și modul de comunicare, potrivit macrogeopoliticsview.blogspot.com.