Profesorul de limba engleză Rebecca Johnson a realizat un studiu trans-cultural în traducerile literare.

”Trebuie să ne gândim la traduceri ca la un act de interpretariat”, susține Rebecca Johnson, potrivit northwestern.edu.

Aceasta oferă ca exemplu versiunea arabă a cărții lui Victor Hugo, ”Mizerabilii”, care dintr-o carte de 1900 de pagini a fost transformată într-o carte de buzunar, de numai 178 de pagini.

”Volumul de muncă pe care trebuie să-l depui ca să transformi o carte de 2000 de pagini într-una mică este unul destul de mare și oportunitatea de a o transforma imensă. Este ocazia de a prioritiza ceea ce este important, lizibil sau interesant pentru cititor. Traducerile pot lua multe forme, de la traducerile literale, cuvânt cu cuvânt la cele la care trebuie să improvizezi plecând de la o temă dată”, precizează Rebecca Johnson într-un interviu acordat news.northwestern.edu.

Johnson susține că apariția romanelor arabe a avut loc odată cu globalizarea. Acestea au luat naștere în mare parte prin traducerea romanelor europene în limba arabă, iar acei traducători – interpreți – sunt în centrul acestei acțiuni, în prezent: ”La începutul secolului al XIX-lea, zi de zi oameniii – scriitorii, traucătorii – cu toții, cred, au resimțit impactul a ceea ce acum numim globalizare. Și acela este momentul în care apare pentru prima dată romanul arab”.

Transformările culturale

”Traducerea unui text într-un altul este influențată și de contextul social și istoric al evenimentelor, de miscările intelectuale etc. Este foarte ușor să spui:”Un roman european a ajuns și în Orientul Mijlociu”, reducând întregul proces de interpretare la un simplu fapt. Romanul care apare nu este același lucru cu cel de la care se pleacă”, susține profesorul de engleză.

Johnson spune că traducerile literale au un istoric extrem de important, însă sunt și multe traduceri mai slabe din care sunt multe de învățat. Traducerea literară este cea mai importantă muncă. Trebuie să interpretezi conținutul, care de cele mai multe ori are multiple versiuni. Spre exemplu, romanul ”Contele de Monte Cristo” a fost tradus de 8 ori în 40 de ani și dacă te uiți la cele 8 versiuni ale traducerilor vei putea remarca o imagine a lumii prezentată într-un anumit moment. Și vei putea vedea cu acel detaliu particular s-a schimbat de-a lungul timpului”.

Dezvoltarea unei imagini clare a prezentului

Johnson oferă ca exemplu modul de folosire al cuvântului european ”telefon”, care se referă o dată la obiect în sine, însă odată ajuns în Orientul Mijlociu acesta înseamnă actiunea de a suna pe cineva. Ar trebui autorii să folosească sensul european al cuvântului? Ar trebui să readucă la viață un vechi cuvânt arab pe care să-l folosească drept sinonim al cuvântului ”telefon”?

Telefon – în limbajul arab formal este acum ”hatif”, însă Johnson spune că majoritatea oamenilor folosesc cuvintele ”telefone” sau ”mobile” în conversațiile lor. Acestea denumesc device-urile moderne în limba arabă, cât și în engleză, lucru care demonstrează interconecțiunea dintre țări și diversele culturi.

”Cuvântul nu e doar ceva despre care învățăm, cu un set de conexiuni pe care le facem ca și societate. Imaginea care rezultă se schimbă de-a lungul timpului, iar schimbările depind de ceea ce trăim. Dacă ai fi locuit în Beirut în 1865, globalizarea ar fi arătat foarte diferit de o persoană care locuiște în Chicago, în 2019”, explică profesorul de limbă engleză.

Johnson susține că prin intermediul traducerilor avem posibilitatea de a vedea structura puterilor geopolitice de-a lungul timpului. Avem posibilitatea de a vedea cum arta și politica se împletesc și modul în care viețile noastre sunt construite pe informațiile și lecțiile din trecut.