Înainte de a deveni una dintre cele mai importante scriitoare contemporane de limbă germană, Herta Müller a lucrat ca traducător într-o fabrică din Timișoara. O etapă mai puțin cunoscută a vieții sale, care ne amintește că traducerea înseamnă mult mai mult decât găsirea echivalentului unui cuvânt într-un dicționar.
Înainte de literatură, traducerea tehnică
Pe Herta Müller o cunoaștem ca laureată a Premiului Nobel pentru Literatură din 2009, ca scriitoare care a explorat în cărțile sale frica, represiunea și viața sub dictatură.
Mai puțin cunoscut este faptul că, la începutul carierei, a lucrat ca traducătoare într-o fabrică din Timișoara.
Acest detaliu mi-a atras imediat atenția, poate și pentru că primul meu loc de muncă a fost la CUG Iași — Combinatul de Utilaj Greu.
Îmi amintesc și astăzi o întrebare de la interviul de angajare. Inginerul care urma să-mi fie superior m-a întrebat cum se spune în engleză „arbore”.
Am răspuns, fără ezitare: tree.
Numai că răspunsul nu l-a mulțumit. În contextul ingineriei, termenul pe care îl căuta era shaft — arborele mecanic.
A fost o lecție simplă, dar pe care n-am uitat-o: cunoașterea unei limbi străine nu înseamnă automat și stăpânirea terminologiei unui domeniu de specialitate.
Mi-am amintit de această întâmplare citind despre dificultățile pe care Herta Müller le întâmpina în traducerea documentației tehnice și despre soluțiile la care apela pentru a găsi termenii potriviți.
Dicționarele și realitatea din fabrică
Herta Müller s-a născut în 1953, în Nițchidorf, un sat din Banat cu o importantă comunitate germanofonă. Germana era limba vorbită în familie, iar româna a devenit, în timp, o parte esențială a universului său lingvistic.
A studiat literatura germană și română la Universitatea din Timișoara, iar după absolvire s-a angajat ca traducătoare la fabrica Tehnometal, unde a lucrat între 1977 și 1979.
Traducea documentație pentru utilaje industriale provenite din spațiul germanofon. Erau texte tehnice, cu o terminologie specializată, într-un domeniu pentru care nu avea pregătire inginerească.
Într-o mărturie despre acea perioadă, Herta Müller povestește cum dicționarele îi ofereau uneori trei, patru sau chiar șapte echivalente posibile pentru același termen.
Dar cum putea ști care dintre ele era cel corect?
Soluția era să meargă în secțiile fabricii și să-i întrebe pe muncitorii care lucrau efectiv cu utilajele.
Aceștia cunoșteau mecanismele, identificau piesele descrise în manuale și îi puteau spune cum se numeau în limba română.
Este un detaliu aparent banal, dar foarte sugestiv pentru profesia de traducător.
Un dicționar poate oferi mai multe variante. Contextul și cunoașterea domeniului ne ajută să o alegem pe cea potrivită.
În traducerea tehnică, precizia este esențială. Un termen greșit poate modifica sensul unei instrucțiuni sau poate crea confuzii în utilizarea unui echipament.
De aceea, traducătorul nu trebuie doar să cunoască limbile cu care lucrează. Trebuie să înțeleagă și realitatea pe care o descrie textul.
Când dicționarele ajung pe coridor
Povestea Hertei Müller în fabrica din Timișoara nu s-a încheiat însă din cauza dificultăților terminologice.
În România comunistă, activitatea profesională se desfășura sub supravegherea unui aparat represiv care putea interveni brutal în viața oamenilor.
În timpul angajării sale, Securitatea a încercat să o recruteze ca informatoare.
Herta Müller a refuzat.
Au urmat intimidările și presiunile pentru a o determina să părăsească fabrica.
Într-o dimineață, când a ajuns la serviciu, și-a găsit dicționarele scoase pe coridor. Biroul său fusese ocupat de altcineva, iar ea nu mai avea voie să intre.
Nu putea însă să plece pur și simplu acasă. O absență nemotivată ar fi putut fi folosită împotriva ei.
A continuat să vină la serviciu și să încerce să-și facă treaba, în condiții din ce în ce mai umilitoare.
La un moment dat, a ajuns să lucreze pe scările fabricii, cu dicționarele alături.
Este o imagine greu de uitat: o tânără traducătoare, lipsită de propriul birou, încercând să-și continue activitatea în timp ce instituția pentru care lucra făcea tot posibilul să o îndepărteze.
În cele din urmă, a fost concediată.
Ani mai târziu, Herta Müller avea să povestească public această experiență, descriind presiunile Securității și împrejurările în care și-a pierdut locul de muncă.
Limbajul tehnic are și el metaforele sale
Un alt detaliu interesant este felul în care Herta Müller își amintește limbajul tehnic din fabrică.
În conferința Nobel din 2009, scriitoarea evocă denumiri de componente mecanice care împrumută imagini din natură sau din anatomia umană.
Este un aspect fascinant al terminologiei de specialitate: chiar și în domenii în care precizia este esențială, limbajul păstrează urmele imaginației.
Ne întâlnim cu asemenea construcții și în română: „coadă de rândunică”, „gât de lebădă”, „cap de șurub”, „braț de pârghie”.
Sunt termeni tehnici, dar imaginile din spatele lor sunt surprinzător de expresive.
Pentru un traducător, aceste exemple arată că terminologia nu este o simplă colecție de denumiri.
Cuvintele au o istorie, iar uneori felul în care numim un obiect spune ceva despre modul în care l-am perceput.
Traducerea tehnică este asociată de obicei cu rigoarea, în timp ce creativitatea este considerată apanajul traducerii literare.
În realitate, și limbajul tehnic poate ascunde metafore, asocieri culturale și soluții lingvistice ingenioase.
Diferența este că traducătorul trebuie să recunoască aceste construcții și să folosească termenii consacrați în limba-țintă, nu să le traducă mecanic.
De la fabrica din Timișoara la Premiul Nobel
După concediere, viața Hertei Müller a continuat să fie marcată de supravegherea și intimidările Securității.
În 1982, a publicat volumul de proză scurtă Niederungen, apărut în România într-o versiune cenzurată. În 1984, volumul a fost publicat în Germania într-o formă necenzurată.
În 1987, Herta Müller a emigrat în Germania împreună cu soțul său de atunci, scriitorul Richard Wagner.
Opera sa literară a continuat să exploreze experiența dictaturii, frica, supravegherea, pierderea libertății și relația dintre limbaj și putere.
În 2009, Academia Suedeză i-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură, recunoscând forța și originalitatea scrierilor sale.
Nu activitatea de traducătoare i-a adus această distincție, ci opera literară.
Și totuși, este interesant că experiența din fabrica timișoreană, cu dicționarele, manualele tehnice și mecanismele industriale, a rămas prezentă în memoria sa și și-a găsit locul în discursul rostit la Stockholm.
Într-un fel, cuvintele pe care încercase cândva să le descifreze printre utilajele fabricii au continuat să o însoțească.
Dincolo de cuvinte
Povestea Hertei Müller este, înainte de toate, povestea unei scriitoare remarcabile și a unui om care a refuzat să cedeze presiunilor unui regim represiv.
Dar etapa în care a lucrat ca traducătoare merită cunoscută și pentru ceea ce ne spune despre această profesie.
Traducerea presupune curiozitate, documentare, atenție la detalii și disponibilitatea de a învăța permanent.
Uneori, pentru a traduce corect un singur termen, trebuie să înțelegem funcționarea unui mecanism, să consultăm documentație suplimentară sau să cerem explicațiile unui specialist.
Instrumentele de lucru s-au schimbat enorm de la sfârșitul anilor ’70. Dicționarele voluminoase au lăsat locul bazelor de date terminologice, corpusurilor digitale și instrumentelor de traducere asistată de calculator.
Astăzi, avem la dispoziție și sisteme de traducere automată din ce în ce mai performante.
Dar provocarea fundamentală rămâne aceeași.
Instrumentele ne pot propune cuvinte. Noi trebuie să stabilim dacă acele cuvinte exprimă sensul corect.
Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care le putem desprinde din experiența de traducătoare a Hertei Müller:
A traduce nu înseamnă doar să știi cum se spune un cuvânt într-o altă limbă. Înseamnă să înțelegi ce reprezintă acel cuvânt în lumea reală.
Iar uneori, pentru a găsi traducerea potrivită, trebuie să închizi dicționarul și să începi să pui întrebări.
Bibliografie și surse documentare
Articolul a fost redactat pe baza informațiilor biografice și a mărturiilor publice ale Hertei Müller, precum și a următoarelor surse:
- The Nobel Prize — Herta Müller: Bio-bibliography. Biografia oficială a laureatei Premiului Nobel pentru Literatură din 2009.
https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2009/bio-bibliography/ - Herta Müller — Every Word Knows Something of a Vicious Circle, conferința susținută cu ocazia decernării Premiului Nobel pentru Literatură, 2009.
https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2009/lecture/ - The Guardian — Herta Müller: My life under the Securitate, 10 octombrie 2009. Mărturie autobiografică despre activitatea de traducătoare, presiunile Securității și experiența din fabrica din Timișoara.
https://www.theguardian.com/books/2009/oct/10/herta-muller-nobel-laureate-memoir
Fotografiile care ilustrează articolul provin de pe Wikimedia Commons / Wikipedia.